Uneori ma intreb cat de idiot trebuie sa fii as faci anumite chestii. Iar alteori refuz sa ma mai gandesc - cred ca pentru unii indivizi nu mai existanici-o speranta.

Sa luam de exemplu initiativa de saptamana aceasta a aliantzei malefice dintre PNL si fostul partid comunist, zis in 7 feluri de la revolutie incoace (dar avand intotdeauna particula “socialist” agatata de coada). Guvernul a fost desigur tentat sa castige o gramada de moduri intr-un mod care l-ar face pana si pe Stalin sa roseasca - votand o crestere salariala de 50% a profesorilor. De ce sa roseasca Stalin? Simplu. Pentru ca 50% crestere salariala a profesorilor inseamna o GRAMADA de bani (peste 300 de milioane de euro). Aceste cresteri salariale vin dupa rectificarea bugetara anuntata pe 26.09.2008 cand ministerul Justitiei aprimit 714 miliarde de lei pentru salarii (adica o alta bagatela de vreo 200 de milioane de euro).

De ce totusi ma revolt impotriva cresterilor salariale? In ciuda avertismentelor FMI ca Romania are cele mai mari cresteri salariale din Europa, am ramas totusi cu cele mai mici salarii pe anumite domenii din UE. Asadar, cateva corectii in sus sunt de asteptat…

Mai intai, pentru ca noi, contribuabilii de rand, vom plati factura. Mia intai, aceste cresteri salariale nu vor aduce imbunatatiri substantiale in actul de justitie sau (mai important) in actul de invatamant. Mai degraba, banii vor merge mai intai pe salarii, si apoi pe consum. Iar daca productia interna nu a crescut (si NU are cum sa creasca intr-o singura luna cu 500 de milioane de Euro), toate aceste cresteri se vor traduce in doua cestiuni:

- inflatie, adica o crestere si mai accelerata  a preturilor bunurilor de consum si de folosinta indelungata), si

- devalorizarea cursrului de schimb, din moment ce importurile de marfuri necesare satisfacerii apetitului romanilor vor creste si ele.

Asadar, la sfarsitul lui 2008, nu vom avea on inflatie estimata (si deja exacerbata) de 8%, ci probabil de 9,5-10%, ceea ce este enrom nu numai pentru o tara din UE care trebuie sa indeplineasca anumite criterii de convergenta (conform tratatului de la Maastricht), ci si pentru o economie in curs de dezvoltare. Romania este acum un copil minune care pe ascuns mazgaleste peretii cu grafitti obscen si  rade malefic in intunericul salilor de decizie din Casa poporului. Pentru ca pe de o parte ne aplaudam singuri la lumina reflectoarelor ca am reusit anul acesta o crestere economica de peste 9% (mai ales pe seama constructiilor, ceea ce paradoxal desi nu este o crestere durabila, e un lucru bun - cladirile nu pleaca nicaieri pana la urma). Iar pe de alta parte, aceeasi tara plina de politicieni care au afaceri care mai de care mai infloritoare deschide pe ascuns, la sfarsitul mandatuluiguvernului, cutia cu prajiturele, le face praf si da firimituri tuturor vrabiilor care guitza prin jur.

Cum spunea Andi Moisescu in a sa emisiune de pe ProTv, criza financiara a distrus si ultima sperantza a romanior inteligentzi - emigrarea.  Si asta pentru ca o clasa politica lipsita de orice viziune nu a stiut nici macar sa-is vada intereslee ,mai departe de lungul nasului cosmetizat. Pentru ca inflatia si cursul valutar (leul a scazut deja cu 10% itr0o saptamana!) vor afecta si afacerile lor prin costuri crescute si libidou (pardon, competitivitate) scazute, si asta foarte repede - cam in vreo trei luni. Daca aceste 500 de milioane de Euro s-ar fi dus pe atat de plansa infrastructura, pe care nici macar laudarosul guvern liberal n-a reusit s-o puna la punct, daca macar mult asteptata autostrada Bechtel care ne-ar fi transformat intr-o tara cu pretentii europenes-ar fi terminat, aceste sume s-ar fi intors inzecit in buzunarul statului si implicit al clientelei de furnizori care ar muri in orice economie civilizata de inanitie.

Insa nu, politicieinii nostri liberali prefera sa recurga la acelasi masuri comuniste ale anilor ‘50, cand li se promitea muncitorilor ca vor avea locuri de munca stabile si salarii mari. Care salarii, in urma inflatiei, vor valora si mai putin si care salarii sperie firme care ar dori sa investeasca aici, din moment ce au ajuns deja la 30% din media UE, fara ca productivitatea sa depaseasca 25%.

Cum comentariile la un alt blog remarcau la randul lor,  cu productivitatea muncii cum ramane? Pentru mine este inspaimantator sa vezi cum un guvern liberal aplica aceleasi politici socialiste pe care un alt guvern, de sorginte comunista, la aplica atat de constat cu 10 ani in urma (1998), incat infaltia ajunsese pana aproape de 100% pe an. Memoria este desigur mult mai scurta cand ai rate la un apartament nou si o masina ultramoderna, blocata intr-un trafic inferanl, si mai ales cand iti faci cumparaturile la un supermarket strain. Insa realitatile economice nu se schimba, doar actioneaza diferit. Si astfel guvernul trece  si nimeni nu latra…