Duminica, ziua tuturor posibilităţilor

Îmi plac duminicile, moi şi planturoase
Care se-ntind încet în pat şi trag aghioase.
Îmi plac cu unt, servite cât mai proaspete
Şi cât mai târziu, întărite la capete.

Îmi plac duminicile prea devreme, când drumul râde
Tare şi te cheamă să-l cunoşti, acolo departe,
îmi plac duminicile lungi şi crocante, unde
totul e pură şi reversibilă posibilitate.

Îmi plac duminicile noastre lenevoase, cu parfum
De ploaie şi de noapte lungă şi de scrum
Îmi plac atât de mult, încât aş vrea să criogenizez
Acel Dumnezeu care mai are puţin şi lumea mi-o dă
S-o creez.