La început a fost prea puţină lumină

Şi nopţile adiau cu seninătate peste această privelişte mini
- o pantă împădurită, unde frunzele murmură poveşti despre viitor,
la început a te apleca egala cu a căuta ceva pe jos
din tot sufletul tău expirat în alergarea sfântă, de neoprit,

La început un gând înlocuia o mie de cuvinte
şi flacăra ascundea o mie de sori,
pătura de plasmă părea că se-ntinde
o mie de ani, o mie de fiori.

Cum să ceri atunci să treci de partea
întunecată a forţei lăuntrice, cum?
să mai cauţi încă o zi motive pentru a nu privi acest minunat
soare în ochii lui galbeni?