Din ciclul “ţara moare de foame şi alţii se piaptănă”, câteva ştiri tulburătoare din a 8-a zi de protest a României:

Astăzi ministrul dezvoltării, Elena Udrea, a semnat un proiect de peste 10 milioane de euro pentru reabilitarea unor clădiri mai mult sau mai puţin istorice ale Bisericii Ortodoxe Române din Iaşi.  Să recapitulăm: Iaşiul are cel mai mic număr de spaţii verzi din Europa, nu are parcuri suficiente, are un aeroport jalnic, pe trotuare nu te poţi plimba de terminate ce sunt. Iar Biserica Ortodoxă reabilitează patriarhia pe banii Guvernului. Să înţeleg că această reabilitare este prioritatea zero pentru Guvern, nu construcţia unui spital de urgenţe în Iaşi (sau măcar reabilitarea şi aducerea la un standard minim decent a unui spital principal din Iaşi). Read the rest of this entry »

Nepăsarea şoferilor şi nefuncţionarea unui sistem au omorât ieri un om. La propriu. Nu este vorba despre sistemul medical şi nici despre o altă categorie socio-profesională. Ci doar despre povestea unui om de la marginea şoselei europene de la intrarea din Iaşi (Antibiotice), care a murit în mod stupid.

Ieri seară veneam spre Iaşi cu maşina dinspre Târgul Frumos (de la Metro). Toată lumea circula cu o viteză fenomenală – eu la cei 90 de kilometri la oră regulamentar am fost depăşit, claxonat şi probabil înjurat de cvasi-majoritatea şoferilor. Un întuneric de îţi băgai degetele în ochi, ca pe marginea tuturor şoselelor patriei noastre. Şi românii şoferi curajoşi şi grăbiţi nevoie mare… ca de obicei. La un moment dat maşinile din faţă opresc brusc. Frânez şi eu, cei din faţă claxonează, apoi pleacă în trombă. Plec şi eu de pe loc – eram la baza dealului care urcă spre Antibiotice. Câţiva metri mai încolo, un om cu o haină bej mergea clătinându-se pe marginea străzii, cu o sticlă de ceva în mână. Era beat şi probabil că intrase pe şosea.

Read the rest of this entry »

Imagine la marginea soselei de langa prapastie pe Transfagarasan, Romania

Când citesc ştirile economice, mă întreb dacă nu cumva a venit sfârşitul lumii şi eu l-am ratat. Totul arată de parcă Terra s-ar fi lovit de un meteorit cu proprietăţi magnetice secrete, care a supt toţi banii din seifuri şi i-a lăsat pe politicieni să se întrebe ce şi cum. Şi dacă nici asta nu vorbeşte despre sfârşitul lumii, atunci să te ţii când intri în detalii. Iată câteva titluri din presa economică de astăzi:
“Germany told to act to save Europe” – adică ce? Cineva îi spune neamţului ce să facă? – Financial Times
“Italy sees borrowing costs surge” – unde să mai crească mai sus de atât?! Că deja se împrumută mai prost ca mine la 7% la Euro ). – Wall Street Journal
“Stock futures rise on moves to ease Europe crisis” – eu nu mai înţeleg nimic cu investitorii ăştia, ori au încredere în Europa, ori nu – Reuters.
Ş.a.m.d. Foarte îngrijorător, dacă mă întrebaţi pe mine. Şi dacă tot nu mi-a cerut nimeni părerea, ei bine astăzi sunt într-o stare vecină cu teoria conspiraţiei. Read the rest of this entry »

Cred că am uitat să menţionez ce veţi citi mâine, când va fi prea târziu, pe site-urile de ştiri economice din România. Scary stuff, priviţi şi minunaţi-vă: Germania nu a reuşit să vândă obligaţiuni la randamentele obişnuite foarte mici, ceea ce înseamnă că acum investitorii se uită la Europa ca la o găleată mai mare. Vestea proastă este că probabil criza de lichiditate va veni foarte repede şi în Europa de Est, pentru că imaginea noastră este asociată cu a UE. Vestea bună este că acum Germania şi Franţa nu mai au de ales şi trebuie să aibă grijă şi de căciulile de dincolo de cortina de fier, pentru că ce facem noi le afectează direct.
Dar asta nu este tot! ţineţi-vă bine pe scaune, se pare că următoarea retrogradare de către agenţiile de ratare (pardonm, rating) va fi ce a Japoniei. Adică Japonia (cu o expunere considerabilăpe zona Euro) va fi contaminată cu noua criză de lichjiditate. Asta nju e bine deloc, pentru că inseamnă criză globală (din nou). Mai rămâne să intre şi China în criză (ceea ce nu e improbabil, pentru că au şi ei un bubble foarte mare în preţuri, mai ales la imobiliare) şi gata. Nema exporturi, nema investitori, nema finanţatori globali.
Sunt foarte curios câte din predicţiile astea apocaliptice se vor adeveri. Dacă măcar jumătate, mă gândesc să trag o fugă până la supermarket şi să-mi reînnoiesc stocurile de conserve. Aaa, şi să nu uit, poate că ar fi bine să amânaţi planurile de vacanţă de la anul…

Cum spuneam în articolul anterior intitulat “Despre criza bancaro-franco-germană, din unghi mioritic”, românii sunt foarte tari la multe lucruri, mai puţin la economie. Există o mare neînţelegere a ce se întâmplă la nivel global, iar românii sunt maeştri la a specula consecinţele evenimentelor… în direcţia greşită. Amatorismul presei de afaceri, cumulat cu proasta cunoaştere a faimosului obiect de liceu “economie politică” se reflectă chiar şi la nivel de guvern şi prim ministru. Partea proastă este că nici ăştilalţi din opoziţie nu sunt mai breji. Şi uite aşa ne ducem la vale, cu fanfara militară după noi.

Pentru detalii mai concrete, să luăm declaraţiile lui Ponta de săptămâna trecută pentru programul politic din 2012. (După excluderea lui Geoană din PSD, îmi e clar că Ponta vorbeşte în numele partidului roşu sângeriu). Domnul Ponta afirmă că va reduce impozitul pe salarii şi CAS-ul pentru angajatori. Adică va da undo la măsurile luate anul trecut cu multe discuţii de către PDL. Problema nu este că aceste măsuri nu ar fi dezirabile şi populiste. Problema este că bugetul pe anul viitor, care abia ne ţine la suprafaţă, are prevăzută o creştere masivă bazată pe aceleaşi taxe şi o colectibilitate ridicată. Şi nici măcar asta nu ar fi o problemă prea mare, dacă nu ne-ar bate ditamai criza bancară est-europeană la uşă. Mai exact, orice promisiuni ar face partidul roşu-gălbejit din opoziţie, va fi foarte probabil anulat de ce se va întâmpla. Dar în acest caz au şi ei o scuză foarte validă – “noi am vrut, dar a venit ditamai criza, nu?”

Read the rest of this entry »

Evident, dacă deschizi ziarele româneşti, pe lângă crime comise cu/de categorii sociale defavorizate, un alt subiect ocupă constant prima pagină – cria financiară europeană. Iaca am găsit şi noi un subiect al nostrum, authentic, un subiect despre care ştim totul şi care ne face să ne simţim parte din (m)UE: marele circ Greco-Italian.
Pe lângă lamentările patetice ale celebrului cotidian de răspândire provincială, aka Ziarul Financiar, OTV-ul pare un pişpirel plângăcios. Titlurile apocaliptice, întrerupte de reclame de 15 secunde, anunţă cu anglo-saxonisme nemaivăzute (“breaking news” say ştiri care te rup), sfârşitul băncilor europene. Bineînţeles că târlanului mioritic român, care le ştie pe toate şi n-are habar de nimic, is “break about these news”. În traducere modernă, dă pagina mai încolo şi sughiţă trist. Pentru că el în fond ştie că e criză, cam de vreo 75 de ani tot o observă şi-i dă cu evaziunea fiscală şi morală înainte, că doar de asta scapă.
Mai neplăcute mi se par intervenţiile extrem de avizate ale altor comentatori locali de renume internaţional. Poporul de ziarişti economici nu-şi dezminte nici aici renumele. (Ca să fac o paranteză, ei sunt în fond nişte ziarişti nu foarte bine plătiţi, deci economici pentru patronii lor capitalişti ne-generoşi). Care mai de care dintre ei se înghesuie să-şi dea cu părerea despre criză. Să se noteze că nu neîntrebaţi – eu cred că vine uneori patronul/redactorul şef prin birou pe la ei şi-i întreabă – “Ia zi măi Săndele/Viorel/Mihăiţă etc, ce crezi tu despre chestia asta cu Grecia/Italia/Porcii ăştia?
De fapt cu porcii cred că ar fi prea subtil (nota bene – PIGS = Portugalia, Italia, Grecia, Spania în engleză – vă las pe voi să silabisiţi traducerea). Aşa că ziaristul economicos, ca un bun băiat ce este (sau fată bună), pune mâna şi se documentează. Citeşte şi el ce au scris confraţii săi despre subiect – adică ziariştii avizaţi, ăştia care scriu în Ziarul Financiar, Business Standard, Săptămâna Financiară şi alte cotidiene sau reviste de renume global. Read the rest of this entry »