Vin mustos

Mi-e teamă să-mi înec în apele-i chihlimbarii
Şi ochii morţi, şi morţii săi atât de vii.
Căci lumea-i rea, şi nopţile-s prea lungi
Ca tu de departe să chemi un suflet, pe care
Nemiloasă la sfârşit să-l alungi.

Dar dă-mi o şansă dintre strugurii mustoşi
Cândva prea jucăuşi, acum prea serioşi,
şi spune-mi sincer – de ce numă mai crezi
Prin ploaia asta grea şi cumpănită, doar de titirezi?