O pâlnie verbală

Prin care lumi întregi se strecoară
Ca şi când numai
Ultimele două cuvinte adio, stai au rămas
Sub pământ.

O cafea vă rog, gâtul să-mi ardă
Cu a sa aromă de plină paradă,
O cafea şi un vis fugitiv, ireal, unde
Să îmi doresc să mă regăsesc în marea de micro
Particule.

Mai dă-mi te rog trei seminţe pe care
Să le presar la rându-mi peste mâncare…