M-am gandit sa las aici un jurnal personal a ceea ce citesc. Nimic iesit din comun, doar o lunga lista de lectura, cu linkurile si notitele care-mi trec mie prin minte. Asadar:

2008
Decembrie - “Razboi si pace”, Lev Tolstoi, clasic al literaturii ruse. O carte care mi s-a parut complicata si atragatoare in acelasi timp, un fel de soap opera a secolului XIX

2009
Ianuarie
“Lumina” de M. John Harrison. Roman SF pshihologico-tehnologic destul de prost scris. Si sexist pe deasupra. Nu sunt sigur daca Harrison avea in minte vreun plan clar cand s-a apucat sa-l scrie.
“Deriva continentelor”, de Russel Banks. Un clasic al literaturii americane moderne, care scrie fenomenal si simplu in acelasi timp. O carte superba, mai ales descrierile vietii haitiene. Emana un inegalabil parfum al “farmecului vietii distruse.”
Februarie
“Complotul impotriva Americii” / “The Plot Against America” de Philip Roth. Un roman al unui clasic american in viata care nu m-a dat pe spate, as putea enumera cel putin trei clasici science fiction care il depasesc clar la capitolul de istorie alternativa.
Martie 2009
John Littel - “Binevoitoarele”
O fantezie pre-apocaliptica despre al doilea razboi mondial, o anatomie a nazismului din interior, extrem de bine documentata si personalizata. Un exercitiu literar impresionant, care m-a lasat cu fiori reci pe spate.
Iulie 2009
Jorge Luis Borges - Cartea de nisip, proza vol. 1
O excursie de cateva sute de pagini prin cea mai erudita opera fantastica a tuturor timpurilor. O plimbare intr-un muzeu al temelor filosofico-fantastice ale tuturor timpurilor. Si culmea, chiar agrabila!
Kazuo Ishiguro - “Pe cand eram orfani” / “When we were orphans”
Un misterios roman politist multi-premiat al unui autor englez aclamat pentru stilul si insight-urile sale din “Ramasitele zilei” sau din alte romane celebre. Un regal literar, putin cam ambiguu scris, totusi foarte placut la lecturare.

Octombrie 2009 - Martie 2010
Mi s-a facut dor de o serie SF buna si atunci m-am apucat sa recitesc Dune. Se pare ca am subestimat cantitatea de munca pe care o am de facut pentru jobul meu. Insa Dune nu mi-a inselat asteptarile. Intriga creste in complexitate cu fiecare carte, iar Imparatul Zeu al Dunei e o adevarata capodopera de filosofie si inginerie sociala. Net superioara lui Asimov sau altor autori SF.