Un proiect personal pe care, daca nu il voi publica aici, nu-l voi mai publica probabil niciodata. Poezia este ca prima dragoste - nu-ti amintesti de ce te-ai apropiat de ea dar dupa aceea nu o mai uiti niciodata.

Asadar, poezii si pareri personale despre poezie isi vor gasi locul aici.

Primul ciclu de poezii se numeste Metamaxim si contine poeme ale extremelor si ale tranzientei. Ramane ceva dupa noi? Vine ceva (sau cineva) dupa? Probabil ca nimeni nu stie, insa poezia constituie o cale de cunoastere, nu-i asa? Asadar

Metamaxim

Cuprins: Oricat de departe, oricum… Douāzeci Fii aici (şi nicăieri?) 99

Explozie, abis Credinţă reverberantă Eu Injghebarea Astfel Sublimare

Cuget, deci… Vreau Legānare

Pot sā vād (strālucirea) Îngemanare Iartă Eter/ne Revenire Nu te iubeşte nimeni Ei

Curand Secvenţă de drog … Syntezis Bio-hazard

Dez/ordine Atunci Arc şi ţintā

Stai

Cine…

Sabat

199x

Fricā

Lebādā

Vrute şi ne…

Doare doare doare…

Alienare

Nostalgiboala

Caravană

Constituţia

Fii Invariabilitate

Ce nu

Castelul vînturilor

Harul tâlc şi oţel

Gîndul uituc

Întru

Fugi

Reducţie

Descriere, asta mi-e slujba

Goană

Asincronicitate

Cumva…

Drogomania

Joc

Reverie

Levitaţie

Demonic, albul

Ea

O dată

Timpul

Precum pe… Osînda

Redefinire