Arc şi ţintā (Metamaxim) – Radu Haraga

 

Te admir de dincoace, greaţā şi gînduri învālmāşite

Cutreierā neîmpācate fierāraia cenuşie dināuntru-mi,

Nu mā tem, cāci voi pieri curînd, iar blasfemia

Ce-mi muşcā buzele e doar o biatā infamie.

 

Stau încastrat în dig, cu fruntea cātre soare-rāsare,

Sub mine pescāruşi se-nvârt ca o ninsoare,

Din cînd în cînd mai moţāi, sunetele-mi zboarā

Spre valuri aiurite fugārindu-se-ntr-o moarā.

 

Uneori un urlet îmi desface pieptul, asemeni

Unui vultur ceresc, gata de sinucidere,

Eu îl aştept sā iasā şi sā cadā bolovānos în ape verzi,

Copil al unor pātimiri încetinite.

 

Iar alteori un fir de salivā îmi tremurā la colţurile

Gurii cu care v-am apropiat cîndva de adevār,

Aici nu-I rost de moarte, deşi aş vrea sā dorm,

Lichidul de pe gurā-mi devine mai inform!

 

Stay with us on other sites:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>