Credinţă reverberantă (Metamaxim) – Radu Haraga

 Ţip

-şi ţipătul se frînge în sine,

deezvelindu-şi miezul auriu, de fagure-

 

Implor

-şi implorarea e fin pulverizată

peste pielea care se strînge în juru-mi-

 

Rîd

-şi rîsul mă blasfemiază ne'ncetat

sub aburii schimbînd decoruri între ei-

 

Străpung

-şi străpungerea mîngîie, marginile sale,

le excede şi trece victorioasă mai departe-

‘

Cred

-şi credinţa mea nu cercetează,

într-atît de tocit-a ajuns-

 

Accept

-şi acceptarea mea implică re-negare

în toate ipostazele ele-

 

Aş vrea

-şi acest aş vrea implică tot ce mi-am dorit,

toiate renunţările şi visele fără de substanţă,

tot ce e la modul condiţional şi simultan de neatins-

 

Disper

-şi disperaraea trage după sine cogito

ergo exist cu e mare-

 

Deci dă-Mi

-te rog-
Stay with us on other sites:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>