Descriere, asta mi-e slujba (Metamaxim) – Radu Haraga

 

Am văzut - şi asta ar trebui să spună totul.

Sau nimic

 

Era doar un geam dublu, de etaj 7

între mine şi pulberea aceea; diafane, dar compacte şi opace forme

  • - pe care le-aş numi castele, îngeri,

fiinţe imaginare, cascade sau erupţii

dar n-are sens să reduc acea...

la acele...-

se nedespărţeau de mine prin sticlă.

 

Iar blocul turn, întretăiere

cu o tehnologie ce va veni, luminiţe

şi joc al foarfecii pe carton

şi izvor de minuni şî de extazuri cereşti

părea.

 

Flashback.

 

Altă sticlă, pîngărită de ploaia

De dinainte c-o noapte,

Un miraj pe linia unde

  • - urma să răsară soarele-

un şarpe străveziu unduia

= o altă pulbere senină rupea,

cerul în cerul de deasupra şi fîşia

adormită de sub,

straniu, urlam tăcut cu fiinţa-mi bondoacă

din cauza uimirii,

straniu, şi nu-I nimeni împrejur

s-o confirme,

doar - cîteva fracţiuni temporale mai încolo

un tată zburlit care

priveşte mijit pulberea clătinată

pe fosta/viitoarea limită a

orizont/al/ului,

şi care obişnuit datorită

rutinei de peste zi

te trimite către somn, da,

într-o dimineaţă ce nu mai venea,

cînd un gong bătea

trei ceasuri rătăcite, ameţite, înăuntru-ţi.

 

Poate că numaim praful acela ne-uitat

revine, dar

nu-I nimeni concentric să-l admire,

se supără, şi dus e acolo

unde acelaşi nimeni nu ştie unde,

unde nu oricine poate să urmeze, unde?

 

Si uite-aşa, un grăunte,

la marginea unui N bosumflat,

Ignorat.

Credo quia absurdum.

 

Stay with us on other sites:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>