Ea (Metamaxim) – Radu Haraga

 

Ceva m-a răsturnat, ştiu ce, nu vreau să spun,

căci între curcubeee interne de săpun

eu rătă cesc alene, uitat şi aţipit,

în patimă şi pierderi eu sînt acum murit.

 

Iar cînd să pier voi fi, aduceţi-mi aminte

să sting uitări şi doruri, ră masuri de mai bun,

chemaţi-mă pe nume, ştergeţi-mă din minte,

cu gesturi cotidiene spălaţi ce-am vrut să spun.

 

Căci ea îmi e lumina pierdută de amiază

şi negura în care eu bîjbîi benevol,

să-mi plimb mereu doar chipul, la loc, precum ,nainte,

e vals neutru, lent, cîntat într-un alcov.

 

Un nume? Dar Doamne, aşa ceva nu este

decît o inutilă chemare de-ametist,

întotdeauna fi-va-un încă, -un peste,

un gust sărat şî dulce, un vesel şi un trist.

 

Laolaltă.

 

Stay with us on other sites:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>