Eter/ne (Metamaxim) – Radu Haraga

 

Sunt năuciri pe care nu le uiţi vreodată,

Culori pe care ochiul unui pictor

tocmai le-a delirat,

Sunt ape pe care nu le poţi traversa,

desi de o limpezime cruntă,

Sunt clipe care se dilată brusc, iar tu

te chirceşti înlăuntrul lor,

Sunt Lazări care-nvie si morţi de fiecare zi

de care te desparţi negreşit,

Sunt săruturi care le vei avea mereu

pe buze, ca o flamă,

Sunt locuri in care esti alături

-probabil că aşa vei fi mereu, în memorie,

Sunt pasiuni sublimate şi dureri evaporate

sub combustia neîncetataā a plăcerilor,

Sunt uitări de neiertat şi amintiri

stînjenitoare, de care nu scapi nicicînd,

Sunt pocale pe care le sorbi

pînă  la un capăt ce nu există,

Pocale pe care le spargi, iar cioburile

se adună mereu la loc, inexplicabil,

Sunt vise pe care nu le ai, deşi

le doreşti mai mult decît iubita-ţi,

Sunt zori cu lună plină şi amurguri inundate

de o stranie maree roşiatică,

Sunt momente cand esti om, chiar dacā

ceva rău în tine tocmai scapă,

Sunt irosiri îndelung aşteptate asemeni

stindardelor ce dau semnalul bātāliei,

Sunt izbînzi aemeni fierii, cînd

totul pare o aberaţie colosală,

 

Sînt eu aici, hohotind,

Eşti tu dincolo, ascultînd,

Iar cineva inversează lent rolurile.

 

Suntem.

 

 

 

 

Stay with us on other sites:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>