Eu (Metamaxim) – Radu Haraga

 

Eu sunt una din mîinile cu care împrăştii

ţărîna sfărîmatăde dincolo de dealuri,

Eu rîd în adierea ce te cuprinde-n înserare

şi hohotesc odatăcu vîrtejurile de ninsoare.

 

Eu sunt cel ce aşteaptăla marginea pustiului

frămîntînd aşternutul lui de pietre,

Eu scobesc în stîncătuneluri răsucite

pentru ca tu săvezi cerul aşa cum este.

 

Eu sunt fiul tău pierdut şi regăsit

în clipe de răgazuri dintre izbelişti,

Eu  adorm odatăcu raţiunea cînd

e nevoie ca cineva săînchidăochii.

 

Eu sunt cel ce-a fost odată

un dor nebun şi-o inimă înfierbîntată,

Eu te visam- o lungă nebunie de argint,

la un hotar de vremuri palid şi secat.

 

Eu, chiar eu te chemam şi tu piereai încet,

gîndindu-te la mine. Şi la ceilalţi.

 

Stay with us on other sites:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>