Injghebarea (Metamaxim) – Radu Haraga

 Orizontal deasupra verticalului,

Iar ei mureau clădind alcătuirea monstruoasă,

Zidari, dulgheri şi cei ce chituiau

Laolaltă îşi construiau furia.

 

Erau nivele geometric-hidos aşezate,

Unele peste altele,

Cuburi imperfecte căţărate peste alte cuburi

Încercau să atingă albastrul,

Roţi false şi mecanisme defecte

Se dezghiocau unele din altele.

 

Iar ei continuau

Să le unească, răbdători,

Cu ce vor fi greşit de pătimeau astfel?

 

Un grifon de piatră şi mortar,

Asaltat de gîngănii istovite

Ce lucesc în bătaia soarelui,

 

Un animal crescînd lent, cu întreruperi,

Gîfîind uneori, alteori scuturîndu-se de intruşi,

Aruncîndu-i în hăul înălţimii sale,

 

Iar ei urcau zi şi noapte, coborau,

În şiruri aproximativ paralele,

Ei orcau şi-şi prelungeau la vîrf urcuşul ,

Mai înălţau un pic coşmarul âmpietrit,

 

Dar ce, credeau că vor ajunge dincolo?

Nu-i nimic, totul era pe dos,

Speranţă deşartă, hrănită cu trudă

şi cu prorpia substanţă,

 

Aşa trebuie să fi arătat,

Cu mult dupăînceputuri,

Mîndrul turn al Babilonului.

 

Nabucodonosor zăcea la poale,

Eliptic descompunîndu-se.
Stay with us on other sites:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>