Oricat de departe, oricum… (Metamaxim) – Radu Haraga

Oricat de departe, oricum…

Ah, zările s-au închis, au căzut laolaltă

pe această zi obosită ce se-aşterne

dinainte-mi…

Ah, paşii mei rătăciţi prin Paradis,

ochii mai mîngîiaţi de miere şi lapte,

mintea mea vrăjită…

Ah, încă te chem,

oriunde,

ştiu că fizic nu mă auzi

dar

Mîna o întind către tine,

degetele se desfac pe rînd,

sărutul se desprinde,

planează

pe aripile gingaşului vifor

ah, tristă păcăleală,

rătăcit printre fulgi

sărutul pluteşte către tine

-sufletul mi l-am vîndut

aici, atît de mîntuit

oricui mi te-ar apropia –

crivăţul hohoteşte,

zadarnic, destinul mi se împlineşte,

nu mi-a luat nimic, doar durerea,

ia-l, mîngîe-ti-mă,

strînge-l în braţe, căci

eu nu mai sunt aici departe

unde un trup mecanic pribegeşte

aşteptînd

ca tu să te întorci,

să-l săruţi,

să-i redai ce totdeuna cu tine ai avut,

Adevărata inimă.

Voi fi pedepsit,

am vîndut ceva ce nu era al meu…

Stay with us on other sites:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>