Secvenţă de drog (Metamaxim) – Radu Haraga

 Cinci milioane de kilometri pătraţi, dincolo de care

El şi-a intins alte cinci,  capete cu ocheane

O bufniţă zbierînd în limba nahuatl,

Lucruri pe care le-am mai auzit, uite şi

Submarinul croindu-şi drum spre Cîmpiile Elizee,

De suratele ei ciugulită plonjarea-i era,

Iar nova, cu cîteva elipse deodata,

Toate-ntrepătrunse, uriaşă şi stoică iluzie,

Greutatea-şi rotea,   în infinitate,

Binecuvîntată fie setea de nisip ce mă roade,

Iartă-mă,

Inghit spumă, printre roti dinţate, cuantificate,

Intr-o maşinărie fără de cusur, cu spumă

Funcţionînd,

E alb sa fii tot mai alb, din ce în ce mai

Cosmic dilatat spre culoarea spectrală a

Reunitei prisme în sine cu şapte culori senine,

Mor, scapă-mă din acest labirint,

Minotaurul moartea alături de mine cîndva

Nenorocitul, găsitu-şi-a,

Nu, e perfect, în pace mă lasă

Să-mi pufăi doza în patul de melasă,

De aur templul păgîn, cu şerpi cu pene era,

Inăuntru rătăcisu-mi-ta trupul fierbinte,

O febră amăruie de chinină, pocalul,

In formă de seringa mistuia,'

Eu mîngîi transpirat ale şerpilor pene,

Blestemaţi să fiţi, cîini,

Fosta acesta din gîtleju-mi răguşitul urlet?

Dar idolii de granit sculptaţi au fost dintru-nceputuri

Si pasă nu le deloc,

Apeiron, din nou mă fac spre exterior

Ca o fără de capăt şi invizibilă, sonoră, undă,

Pasă-ţi dar?

Surub, iată-ţi matricea transversală

In care să-ţi laşi nesfîrşita pieire, secarea

Intru care teama însă-ti tremură, revitalizată,

Spaimă? Cîtă?

Ai nevoie? 50 de mililitri?

Milă aibi, pîna la capat nu-mi absorbi

Reciclabila beatitudine, doar sînge şi carne asemeni!

 

Stay with us on other sites:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>