365 de experimente verbale (uneori fatale) – ziua 67

Sa trecem la lucruri mai serioase:

Un pumn de atomi fărâmiţaţi

 

Eu sunt acel cuantic iuda care pentru trei arginţi de fizică pură

Te voi vinde şi cumpăra de milioane de ori pe secundă,

Îţi voi şopti codul de acces către fericire temporară şi datorii eterne

Şi toate astea cu multe, mult prea multe regrete.

Continue reading

365 de experimente verbale (uneori fatale) – ziua 66

Doar o nestemată pentru viitor

Dincolo de puterea de înţelegere a noastră,
Acolo unde curcubeul încă-adastă
Suntem noi, păsările rătăcitoare ale
Resturilor de clasă muncitoare. Continue reading

365 de experimente verbale (uneori fatale) – ziua 65 (un poem pe zi)

Miliarde de nume

Toate înscrise pe placa arzândă
A furnalului de argint unde,
Turnaţi şi răsturnaţi, toţi cei
Care au trăit vreodată murmură
Codurile cu bare spre ieşirea din parcare. Continue reading

365 de experimente verbale (uneori fatale) – ziua 64 (un poem pe zi)

Aceeaşi pereche de jeanşi

Pe care o port de câteva zile, an după an, în prelungire,
Aceeaşi ramă înegrită de timp, prin care
Memoria mea pierdută încerc s-o ţin la păstrare,
Miile şi miile de mile de optice fire

Casa aceea pe un nivel, albă şi tăcută
Din care încă se mai aud râsetele copiilor rătăciţi
În pădurea adormită a oraşului încins de
Strigătele de azi noapte,

Viaţa care se scurge lent prin venele albinelor, pompând miere,
Trupurile purtate către nicăieri de punctualele trenuri,
Machetele de plastic, dorurile…

365 de experimente verbale (uneori fatale) – ziua 63 (un poem pe zi)

Patinatorul de duraflex

Piciorul pleacă în spate, apoi îl inalţă
- pendulul căpătând viteză, pivotare –
Ochii spectatorilor cresc în mirare,
Doar el, carbon şi oţel şi respiraţie
Ştie că secretul veşnicei reputaţii
În simpla concentrare pe propriul centru de greutate
Se fizează.

365 de experimente verbale (uneori fatale) – ziua 62 (un poem pe zi)

Oare de ce

Nicăieri îngheţata nu mai are acelaşi gust
Pe-ale cărui aripi petrceam copilăriile
Noastre cu gust de vanilie?

Oare de ce fiecare atracţie pe care o-ncercăm
Seamănă cu ochii Meduzei, aţintiţi
Pe ţinta de soartă desenată în spatele
Gol al tăcerii?

Nu ştiu, dar de răspunsul
Să-l aflaţi doriţi, scufundaţi-vă
Fruntea-nfierbântată în religia viitorului.

365 de experimente verbale (uneori fatale) – ziua 61 (un poem pe zi)

Unica speranţă

Acolo pe câmpiile Elizee de sub champs
Unde miliarde de oase se macină mult mai încet
Decât vieţile iluştrilor cezari şi hadriani şi nero,
Praful viselor cuprinde într-o desăvârşită
Cavalcadă spre marea buză
A prăpastiei.

365 de experimente verbale (uneori fatale) – ziua 60 (un poem pe zi)

Cum sa-ti vinzi sufletul

Doi centimetri de alcool etilic, absolut
(nu vodca, but absint),
un portmoneu plin de efemere pastile,
o piele lucioasa si atragatoare,
tot atatea motive de a uita
ca durerea si mantuirea
dupa colt

365 de experimente verbale (uneori fatale) – ziua 59 (un poem pe zi)

De când ne-am despărţit

Copacii tremură, frunze în bătaia
Rădăcinilor adând înfipte, semn că
Furtuna se apropie prea repede de zidul crăpat
Al liniştii acestei străzi netrecătoare. Continue reading

365 de experimente verbale (uneori fatale) – ziua 57 (un poem pe zi)

Creaţie redefinibilă

Totul sau nimic, stele sau praf,
Găuri negre sau indefinibilul început
Al tuturor timpurilor, Continue reading