Evident, dacă deschizi ziarele româneşti, pe lângă crime comise cu/de categorii sociale defavorizate, un alt subiect ocupă constant prima pagină – cria financiară europeană. Iaca am găsit şi noi un subiect al nostrum, authentic, un subiect despre care ştim totul şi care ne face să ne simţim parte din (m)UE: marele circ Greco-Italian.
Pe lângă lamentările patetice ale celebrului cotidian de răspândire provincială, aka Ziarul Financiar, OTV-ul pare un pişpirel plângăcios. Titlurile apocaliptice, întrerupte de reclame de 15 secunde, anunţă cu anglo-saxonisme nemaivăzute (“breaking news” say ştiri care te rup), sfârşitul băncilor europene. Bineînţeles că târlanului mioritic român, care le ştie pe toate şi n-are habar de nimic, is “break about these news”. În traducere modernă, dă pagina mai încolo şi sughiţă trist. Pentru că el în fond ştie că e criză, cam de vreo 75 de ani tot o observă şi-i dă cu evaziunea fiscală şi morală înainte, că doar de asta scapă.
Mai neplăcute mi se par intervenţiile extrem de avizate ale altor comentatori locali de renume internaţional. Poporul de ziarişti economici nu-şi dezminte nici aici renumele. (Ca să fac o paranteză, ei sunt în fond nişte ziarişti nu foarte bine plătiţi, deci economici pentru patronii lor capitalişti ne-generoşi). Care mai de care dintre ei se înghesuie să-şi dea cu părerea despre criză. Să se noteze că nu neîntrebaţi – eu cred că vine uneori patronul/redactorul şef prin birou pe la ei şi-i întreabă – “Ia zi măi Săndele/Viorel/Mihăiţă etc, ce crezi tu despre chestia asta cu Grecia/Italia/Porcii ăştia?
De fapt cu porcii cred că ar fi prea subtil (nota bene – PIGS = Portugalia, Italia, Grecia, Spania în engleză – vă las pe voi să silabisiţi traducerea). Aşa că ziaristul economicos, ca un bun băiat ce este (sau fată bună), pune mâna şi se documentează. Citeşte şi el ce au scris confraţii săi despre subiect – adică ziariştii avizaţi, ăştia care scriu în Ziarul Financiar, Business Standard, Săptămâna Financiară şi alte cotidiene sau reviste de renume global. Continue reading →